Cântul, arta sonoră în general ar trebui predate în școală nu ca o tortură, ci însoțite de bucurie, infuzând elevii cu nobila sete de muzică pentru întreaga viață” – sunt cuvintele din 1929 ale lui Zoltán Kodály, marele compozitor maghiar care nu s-a oprit însă aici, transcriindu-și ideile inovatoare într-o serie de controversate articole ale timpului, menite a îmbunătăți sistemul tradițional de educație muzicală. Spre stupoarea unora dintre colegii săi, Kodály critica la începutul secolului XX calitatea precară a muzicii la care se apela în instituțiile de învățământ maghiare, insistând pe importanța valorică a corpului didactic, a curiculei generale și a frecvenței numărului de ore dedicate artei sonore. Curând, ideile sale au prins rădăcini în Ungaria, Kodály, alături de colegul lui, Jenö Ádám, punând bazele unui proiect de reformare a lecțiilor de muzică tradiționale printr-o serie de metode active de învățare, ce implicau jocul, creativitatea și plasticitatea. A fost punctul de început pentru o metodă implementată în 1945 de guvernul maghiar la nivel național, al cărei succes a depășit în curând granițele. În prezent, metoda de educație muzicală Kodaly este recunoscută la nivel internațional drept unul dintre cele mai eficiente concepte de pedagogie sonoră. Și așa cum o spune foarte concludent dr. László Norbert Nemes, directorul Institutului Kodály din cadrul Academiei de Muzică „Franz Liszt” din Budapesta, în primul rând, Kodaly și-a dat seama că educația artistică are o puternică influență asupra dezvoltării personalității, muzica de calitate are impact asupra oricăruia dintre noi și familiarizarea cu arta sonoră are o influență de lungă durată în viețile noastre. Și-a dat seama că cea mai simplă formă de a face muzică este cântul, o unealtă la îndemâna oricui, o abilitate umană accesibilă fiecăruia. Capacitatea de a cânta este nativă și prezentă, în diferite grade, în fiecare caz în parte, astfel că poate fi folosită în educația muzicală extrem de eficient. Kodaly și-a dat seama că prin intermediul cântului putem ajunge la o înțelegere mai profundă a muzicii, putem învăța să citim și să scriem muzică. A promovat, de asemenea, utilizarea muzicii tradiționale, a folclorului, mai ales pentru că era un ambassador înfocat al acestui tip de repertoriu. Așa sună principiile de bază ale metodei sale și cred cu putere că suntem responsabili în felul de care implementăm aceste idei în cadrul școlii. Este important ca noi, profesorii care practicăm metoda Kodaly să acționăm în acest spirit.

Că amintitele principii trezesc firesc interesul a demonstrat-o numărul mare de participanți la atelierele susținute în 19 și 20 noiembrie 2015 la București de Borbála Szirányi, profesoară la Institutul Kodály din cadrul Academiei de Muzică „Franz Liszt” din Budapesta. Atelierele fac parte din amplul proiect „Cultură prin muzică – Culture through music„, realizat de ARCUB în parteneriat cu instituții muzicale de prestigiu din Islanda (Centrul Islandez pentru Cercetare în Muzică), România (Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti şi Asociaţia Dalcroze România) și Ungaria (Institutul Kodály din cadrul Academiei de Muzică „Franz Liszt” din Budapesta), proiect ce își propune să revoluționeze pedagogia muzicală din țara noastră. Cum? Propunând astfel de inițiative practice, prin care participanții vin în contact direct cu unele dintre cele mai eficiente metode pedagogice muzicale din întreaga lume. Atelierele susținute la București de Borbála Szirányi au avut loc la ARCUB Batiștei și Universitatea Națională de Muzică din București, principiile Kodály fiind prezentate în acest mod pentru prima dată în România. O premieră care a generat și interes, și încântare dar și nedumerire, pentru că, unele dintre ideile Kodály pot fi destul de dificil de asimilat dintr-o perspectivă pedagogică mai conservatoare. De exemplu, tehnica „Do”-ului mobil, acesta putând fi mutat pe orice linie a portativului, principiul având un rol important în dezvoltarea percepției funcției tonale.

Borbála Szirányi este o prezență tonică și flexibilă, adaptându-se cu succes fiecărui grup uman cu care vine în contact. Cu o engleză excelentă, muziciana maghiară s-a adresat inițial, pe 19 noiembrie 2015, studenților de la Universitatea Națională de Muzică din București, îmbinând inventiv o serie de cântece tradiționale din repertoriul românesc dar și internațional cu jocurile și mişcările corporale, demonstrând că fiecare dintre metodele abordate conduce intuitiv către conștientizarea eficientă și relaxată a noțiunilor ritmice, agogice, în general de structură internă a partiturilor. Reacțiile au fost prompte și entuziaste, studenții fiind cuceriți de această abordare deloc tehnicistă, axată pe specularea elementului ludic, despre care Johan Huizinga vorbea atât de frumos.

Aceleași zâmbete deschise au putut fi observate și pe chipurile muzicienilor, profesorilor de muzică, învățătorilor și educatorilor, cei cărora le-au fost destinate următoarele două ateliere, ce au avut loc pe 20 noiembrie 2015. De această dată, Borbála Szirányi a prezentat diferite jocuri, cântece și mișcări gestuale ce și-au dovedit în timp eficiența în procesul pedagogic, atelierele concentrându-se pe modurile în care pot fi dezvoltate diferite aptitudini și cunoștințe muzicale prin intermediul cântului. Am aflat, astfel, despre silabele ritmice care sunt corespondentele unor valori de note (ex. Ta = pătrime, ti-ti = optimi) și care sunt des folosite în cadrul jocurilor, mișcărilor și cântecelor, pentru ca elementele ritmice să fie mul mai bine asimilate. Pentru că ritmul reprezintă un element important, care poate fi exprimat foarte sugestiv prin diferite mișcări ce implică palmele și o serie de tipuri de mers în concordanță cu muzica. De altfel, există voci care susțin că autorul maghiar s-a inspirat pe acest teren din tehnicile promovate de pedagogul elvețian Emile Jaques – Dalcroze, pe care le cunoștea și cu care empatiza. Participanții la atelierele susținute de Borbála Szirányi au putut exersa o serie de exerciții vocale însoțite de diferite mișcări ritmice. Trecând pe teren melodic, metoda Kodaly pornește inițial de la scările pentatonice, mult mai ușor înțelese și asimilate de copii și de la secvența minoră sol-mi, inspirată din tradiția sonoră maghiară, treptat fiind introduse și celalte note, respectând principiul pentatonic, astfel căt, notele si și fa sunt ultimele învățate.

Cântecele, jocurile, gesturile care au însoțit mereu muzica, unele de-a dreptul dificile, prin care era testată memoria auditivă, atenția și rapiditatea participanților, alături de explicațiile clare și relaxate ale profesoarei Borbála Szirányi au reușit să ofere o perspectivă destinsă, echilibrată și coerentă a principalelor elemente care fac metoda Kodály atât de apreciată. Cu siguranță că o mare parte din aceste tehnici pot fi folosite cu succes și de sistemul pedagogic românesc, în măsura în care există flexibilitate și deschidere, mai ales că oferă o alternativă viabilă pentru captarea atenției copilului modern. Avem în față o generație care excelează în a face multe lucruri simultan. Copilul zilelor noastre se joacă cu telefonul, vorbește online cu cineva, mănâncă ceva, în timp ce muzica răsună în fundal. Acest gen de activitați concomitente sunt o realitate de zi cu zi. Concentrarea pe un singur lucru devine foarte dificilă. Cred însă că cei mici sunt cel mai mult concentrați atunci când se joacă, devin total absorbiți. Această idee a jocului și folosirea jocurilor muzicale este foarte, foarte importantă în pedagogia adresată celor mici. Alt aspect important ține de menținerea copiilor și tinerilor activi, făcându-i să se miște de colo-colo, creând ocazii pentru mișcarea liberă și activități însoțite de mișcare, dans, mișcare creativă, jocuri cu mișcare, concursuri ce stimulează competitivitatea. Acestea sunt secrete pedagogice pe care le putem integra în ceea ce facem spune dr. László Norbert Nemes, directorul Institutului Kodály din cadrul Academiei de Muzică „Franz Liszt” din Budapesta, idei cu care nu avem cum să nu fim de accord. Am putea spune că sugestiile specialistului maghiar pot fi asumate cu același succes nu doar de către cei mici, această filozofie a integrării ludicului în viața de zi cu zi și mai ales în relație cu domeniul artistic, reușind cu siguranță să inducă beneficii incalculabile. Așa că, poftiți la joc!

Autor: Ioana Marghita
Sursa: www.romania-muzical.ro