Pedagogia muzicală Jaques-Dalcroze include, în mod indisociabil, ritmica Jaques-Dalcroze, solfegiul prin metoda Jaques-Dalcroze și improvizația muzicală. Nu se poate spune că predăm sau urmăm cursuri Jaques-Dalcroze practicând una sau două din cele trei materii definitorii ale acestei pedagogii muzicale de tip activ.

Practicarea ritmicii Jaques-Dalcroze se bazează pe improvizația muzicală, realizată inițial la pian însă, în zilele noastre, extinsă și la celelalte instrumente muzicale. Improvizația vocală deține, de asemenea, un loc important. Profesorul creează mediul sonor în care se vor desfășura exercițiile de ritmică. În jurul acestui suport muzical, creat prin puterea de improvizație a profesorului, se realizează întreaga structură a lecției de ritmică. La aceasta se adaugă posibilitatea lui de a se adapta situațiilor create de grupul de participanți, de așteptările sau nevoile detectate pe parcursul lecției. De aceea, orice lecție de ritmică Jaques-Dalcroze este unică, este produsul unui dialog spontan între muzica improvizată și răspunsul pe care ea o suscită. De puterea de improvizație a profesorului va depinde în mod direct calitatea cursului de ritmică. Astfel că în studiul pedagogiei Jaques-Dalcroze, improvizația muzicală joacă un rol central și reprezintă o caracteristică de bază a acestei metode care cunoaște peste 150 de ani de practică la nivel mondial.

În cadrul programului Certificatul Dalcroze în România sunt 24 de ore de improvizație muzicală predată în grupuri restrânse de maxim 8 cursanți. La acestea se adaugă cursurile de improvizație din cadrul Cursului de vară și practica personală recomandată de profesorul specialist. De asemenea, unul dintre cele trei examene obligatorii pentru obținerea CDR este cel de improvizație muzicală.

Având în vedere ca programul CDR se adresează și altor categorii profesionale decât cele din domeniul muzical, cursurile de improvizație muzicală se adaptează și se predau pe mai multe niveluri constituite în funcție de cunoștințele în domeniu ale participanților. Acest lucru se stabilește în funcție de experiența declarată de participant în formularul de înscriere și, la nevoie, printr-o scurtă discuție cu directorul de program – profesorul Jean-Marc Aeschimann.

Iată și câteva motive pentru care cursurile de improvizație muzicală din cadrul programului CDR vă pot fi utile:
• Pentru plăcerea personală de a crea muzică în mod spontan însă în mod structurat;
• Pentru plăcerea de a explora posibilitățile instrumentului muzical pe care îl practicați;
• Pentru a înțelege și a practica noțiunile de armonie pe care le-ați studiat din punct de vedere teoretic;
• Pentru a putea compune propria muzică;
• Pentru a acompania lecții de dans, canto sau corală;
• Ca să puteți transmite idei, semnale sau mesaje muzicale în cadrul lecțiilor de ritmică Jaques-Dalcroze. (Elizabeth Vanderspar, Manuel Jaques-Dalcroze. Principes et recommandations pour l’enseignement de la rythmique, Geneva).

În pedagogia Jaques-Dalcroze, improvizația instrumentală este însoțită de improvizația corporală și de cea vocală. Prin improvizație se dezvoltă creativitatea, se manifestă expresivitatea muzicală și inventivitatea fiecăruia. Improvizația servește deopotrivă ca mijloc de exprimare, de învățare și ca motor de dezvoltare a muzicalității fiecăruia.

„Câte facultăți imaginative nu se dezvoltă decât târziu pentru că profesorii nu au cerut niciodată elevilor lor altceva decât execuția unor formule și au favorizat imitația voluntară, apoi involuntară, a unor procedee de compoziție (…) în loc să le faciliteze căutările instinctive și elementare, suscitate în ei de conștientizarea situației lor fizice și sentimentale prezente”. (Emile Jaques-Dalcroze, Le rythme, la musique et l’éducation, 1919)