În 2012, 72% dintre cetățenii elvețieni au votat ca educația muzicală să facă parte din constituția tării și să devină un drept fundamental pentru fiecare copil.

 

Elveția și muzica sunt o poveste lungă de iubire. Potrivit Oficiului Federal de Statistică, în această confederație cu 8 milioane de locuitori, divizată în 26 de cantoane, unul din patru cetățeni deține și cântă la un instrument muzical, unul din șase cântă într-un cor, iar peste 70% din populația a participat la trei concerte sau spectacole muzicale în 2014. Consiliul Elvețian de Muzică are 51 de asociații membre și 650.000 de membri individuali, profesioniști de muzică din toate sectoarele. Asociația Școlilor de Muzică are 434 de școli membre, 280.000 de elevi și 12.000 de cadre didactice.

În ciuda acestor evidențe, acum patru ani de zile, cetățenii elvețieni au decis să facă un pas istoric: în proporție de peste 72% au decis introducerea educației muzicale în constituție, astfel încât acesta să devină un drept fundamental pentru toți copiii. Un act fără precedent în lume într-o țară în care educația muzicală are deja un loc privilegiat, atât în ​​sfera privată, cât și în educație, de la o vârstă timpurie.

„Toata lumea a fost surprinsă de procentul care a reflectat sprijinul copleșitor pentru educația muzicală“, își amintește Stephan Schmidt, director al Muzik-Akademie și al Hautes Ecoles de Musique din Basel. “Politicienii s-au temut de consecințele materiale pe care această decizie le-ar antrena pentru ca reforma să respecte principiile enunțate în articolul 67a din Constituție. Dar pentru noi profesioniștii, a fost o recunoaștere fără echivoc, la nivel național, a rolului pe care educația muzicală trebuie să îl joace în construirea unei ființe umane și a unei societăți. ”

O recunoaștere a dreptului la educația muzicală care a provocat un val de entuziasm printre profesioniști. “La scurt timp după aceea, guvernul federal a organizat o conferință la Berna pentru a reuni profesioniști și politicieni în jurul mesei și pentru a defini un mod de acțiune. Am prezentat o listă uriașă cu ceea ce vrem să facem. În ceea ce privește politica, din partea aceasta au existat multe ezitări. Dar astăzi, patru ani mai târziu, începem să punem în practică unele principii și lucrurile se mișcă în direcția cea bună. ”

Dacă reformele sunt dificil de implementat, este pentru că Elveția are 26 de cantoane care își apăra cu înverșunare autonomia totală în ceea ce privește aspectele legate de educație sau cultură. Statul nu intervine, cantoanele și municipalitățile își împart chestiunile legate de finanțare și politică. În educația muzicală situația este aceeași, chiar dacă principiile stabilite prin legea federală sunt împărtășite de toți, explică Stephan Schmidt. Atunci când ne gândim la centre muzicale importante, cu o viață și o tradiție muzicală recunoscută – așa cum este cazul la Geneva sau Basel – oferta muzicală și calitatea sa sunt de invidiat. Dar acest lucru nu se întâmplă peste tot în țară.

Armonizarea politicilor cantonale

Încă din 2005, raportul Consiliului Federal privind educația muzicală în Elveția a declarat că „Elveția are o gamă largă de oportunități de formare și de educație continuă“ în domeniul educației muzicale, dar că „învățământul muzical este predat la niveluri foarte eterogene. »

Dacă raportul subliniază necesitatea de a defini mai bine obiectivele și mijloacele la nivel federal, constantă și faptul că este dificil să oferi o imagine de ansamblu cuprinzătoare despre formarea muzicală din Elveția. Curicula, materialele didactice, metodele, orarele sunt diferite de la o regiune la alta. La fel și formarea profesorilor, care diferă între cantoane și de la o instituție la alta.

„În Basel“, spune Stephan Schmidt, „am stabilit deja în urmă cu treizeci de ani un program de educație muzicală în școală care cuprinde mai multe ore pe săptămână și este obligatoriu timp de șase ani (4 ani în alte orașe), după care se reduce la doar o oră pe săptămână. Este un program mai complet decât în ​​alte cantoane și este predat de profesorii din cadrul Musik Akademie. În timp, acest program și-a confirmat eficacitatea și a avut un mare succes. Recrutăm profesori care au o pregătire completă, inclusiv în domeniul educației muzicale timpurii, pe care îl numim aici “Muzică și mișcare”. Copiii sunt introduși în acest program de la o vârstă fragedă, de la 3-4 ani.

Leagăn al pedagogiei Dalcroze, Geneva aplică un program asemănător în școlile sale. Elevii sunt introduși în cunoașterea muzicii prin mișcare, ritm și cântec, explică Stefan Hoerrmann, profesor la Conservatorul din Geneva și profesor de muzică la colegiu. “În primii opt ani de școală, copiii au un curs de muzică obligatoriu pe săptămână, bazat pe pedagogia muzicală Dalcroze. Profesorii noștri sunt toți instruiți în conservatoare sau la Institul Jaques-Dalcroze din Geneva și specializați în educația muzicală din mediul școlar. Treptat, introducem formarea muzicală, iar la nivelul colegiului, când muzica devine opțională, ne concentrăm asupra proiectelor propuse de elevi. În ultimul an de colegiu, de exemplu, am o oră de muzică pe săptămână la care participă o jumătate de clasă cu un numar de 12 elevi, în jurul unui proiect care se desfășoară pe tot parcursul anului. ”

În ceea ce privește programele extra-curriculare furnizate de școlile muzicale, contrastul este și mai evident.

“În Elveția germanică, elevii își decid singuri parcursul muzical în cadrul școlilor de muzică. Ei aleg modulele și nivelul în funcție de interesele lor personale, fiecare curs fiind individualizat. Dacă nu doresc integrarea într-un ciclu de profesionalizare, nu există teorie muzicală, examene de admitere sau audiții. Suntem convinși că pentru a dezvolta personalitatea, inclusiv muzicală, a fiecărui copil, este nevoie de o abordare individualizată la maxim. Contextul fiecărui copil este diferit, până la contextul social sau familial. Dacă suntem prea stricți sau represivi, riscăm să creăm, în fapt, un fel de concurs de pregătire care să acționeze ca factor de exclusiune, ceea ce nu ajută la crearea de personalități stabile și creative “.

Pentru Eva Aroutunian, directorul Conservatorului din Geneva, conservatorul rămâne un loc de pregătire artistică, iar parcursul studenților seamănă cu cel al studenților din Franța, de exemplu. Pe de altă parte, de șase ani, ea a inițiat MusicEnsemble, un program de inițiere în muzică prin practică colectivă inspirată de El Sistema, prin care Conservatorul iese pentru a se întâlni cu publicul dezavantajat. “În timp ce Conservatorul din Geneva rămâne un loc educațional” clasic “, prin programul MusicEnsemble, suntem deschisi pentru amatori sau copii care nu au practicat muzica în altă parte. Și funcționează bine.

Dar dincolo de aceste două exemple destul de liniștitoare și în ciuda unei rețele dense de școli de muzică și a legislației care include muzica în programele școlare, educația muzicală rămâne totuși o opțiune destul de limitată pentru mulți copii, mai ales din motive financiare. Un an la Conservatorul din Geneva costă în medie 1.500 de euro, iar acest cost crește odată cu nivelul studiilor.

Stephan Schmidt regretă însă, în anumite cantoane, o deteriorare a calității educației furnizate în școli și a formării cadrelor didactice. Deoarece unele cantoane nu dispun de un cadru legislativ clar, școlile de muzică se luptă pentru supraviețuire sau devin prea scumpe pentru elevi. O altă urgență: talentele tinere nu au la dispoziție un program care să le permită să urmeze în paralel cursurile de la școală și un program muzical exigent, cum este cazul claselor CHAM din Franța.

“Faptul de a include educația muzicală în constituția elvețiană înseamnă că statul se angajează să asigure continuitatea și omogenizarea în întreaga țară, indiferent de evenimentele politice din țară”, explică Stephan Schmidt.

O bază mai puternică pentru educația muzicală

Ca răspuns la votul popular din 2012, autoritățile federale se mobilizează: articolul constituțional 67a urmărește să consolideze formarea muzicală, în special pentru copii și tineri. Trei măsuri emblematice au fost popularizate prin votul cetățenilor: o educație muzicală de bună calitate la toate nivelurile în școlile publice prin formarea adaptată a tuturor cadrelor didactice din țară, accesul la școli de muzică specializate pentru toți copiii indiferent de poziția socială sau de oportunitățile financiare și sprijin financiar și educațional pentru muzicienii talentați.

„Acceptarea fără echivoc în 2012, de către cetățeni a articolului constituțional privind formarea muzicală (art. 67a) a servit ca factor declanșator pentru lansarea programului Jeunesse et musique (Tineretul și muzica ), spune Lorenzetta Zaugg, reprezentant al Oficiului Federal Elvețian pentru Cultură (OFC). „Definit ca o prioritate, acest program este adoptat de Consiliul Federal în noiembrie 2014 și de Parlament în iunie 2015. În noiembrie 2015, șeful Departamentului a aprobat ordonanța de stabilire a unui sistem de stimulare pentru programul Jeunesse et musique pentru perioada 2016 – 2020. Și, în final, o lună mai târziu, în decembrie 2015, a fost alocat un cadru financiar acestui program”.

Poate părea un lucru minor însă pentru Elveția este un pas important având în vedere complexitatea sistemului său politic, explică Stefano Kunz OFC: „Oamenii se asteapta ca lucrurile să se schimbe foarte repede. Dar faptul de a pune în practică recomandările articolului 67a la doar patru ani după vot este o adevărată victorie. Specificitatea Elveției face că fiecare cantoan își păstrează competențele și nu ne permitem să exercităm presiuni asupra lor. Astfel, punerea în aplicare a tuturor celor 30 de măsuri privitoare la educația muzicală, susținută de legea federală, va dura într-adevăr ceva timp.”

Primele acțiuni au început în septembrie 2016, dar profesioniștii pregătesc alte inițiative, inclusiv cele destinate să încurajeze tinerele talente. Și vor să păstreze realizările care au demonstrat în trecut cerința și calitatea, așa cum subliniază Stephan Schmidt:

„Accesul la educație muzicală nu se poate face fără a considera că aceasta este, în adevăr, un proces de educare. Nu este suficientă doar democratizarea accesului la educația muzicală, trebuie să ne asigurăm și că aceasta este de calitate. Articolul 67a ar trebui să fie garanția acestui lucru. ”

 

Sursa: www.francemusique.fr

Traducere și adaptare: Asociația Cultură prin Muzică