Interviu cu profesorul Jean-Marc Aeschimann, director al Programului Certificatul Dalcroze în România

„În acest program, prin aceste cursuri, vreau să le deschid uși, să le ofer instrumente pentru a încerca noi direcții în practica lor profesională” Jean-Marc Aeschimann, director al Programului Certificatul Dalcroze în România

Cu prilejul lansării Certificatul Dalcroze în România 2022 – 2023 am stat de vorbă cu profesorul Jean-Marc Aeschimann, directorul acestui program.

Programul Certificatul Dalctoze în România (CDR) continuă în 2022  cu noi seminarii. Ce noutăți propuneți în cadrul acestor seminarii?

De fiecare dată fac lucruri diferite. Este clar că am întotdeauna un material muzical diferit pe care îl lucrăm la fiecare seminar. Am lucrat pe Carmina Burana a lui Orff, pe Piazzola… repertoriul se schimbă tot timpul și la fel și exercițiile care îl însoțesc. Am folosit Bossa Nova, muzică clasică, muzică actuală, Poulenc, Beethoven; o metodă care nu se poate adapta la orice formă de muzică este o metodă săracă. La seminarul din ianuarie am lucrat pe compozițiile lui Robert Schumann, de exemplu… Și, mai presus de toate, mă adaptez din ce în ce mai mult la interesele și nevoile participanților. De fiecare dată intervine ceva nou!

De exemplu, în martie, am încercat să creez legături între diferite arte: artă vizuală, mișcare și muzică. Am adus 6 imagini, fiecare participant a ales 2 și a trebuit să pună în mișcare energia acestora. Apoi a exprimat una dintre ele prin muzică, îmbogățită de experiența mișcării. Ceilalți au încercat să ghicească imaginile alese. Nu este ceva ce fac pentru prima dată. Am făcut-o de multe ori până acum, dar cred că este important ca participanții să vadă tot ceea ce se întâmplă într-o gândire artistică. Pentru că un tablou are o energie, când te miști degaji o energie, muzica are și ea o energie a ei, și este vorba de a încerca să găsești similitudini între ele. Oamenii nu ar fi făcut acele mișcări dacă nu ar fi existat acea imagine. Așa că, prin acest exercițiu, și-au extins mijloacele de exprimare corporală și muzicală.

Pentru a crea legături între muzică și mișcare, este important să dezvolți mijloace de stăpânire a acestor două lumi. De aceea, există cursurile de improvizație instrumentală și atelierele de mișcare corporală.

Pentru a menține interesul, este important să multiplicăm accesele în aceste 2 lumi. O dată încep cu o piesă muzicală, altă dată cu un duet: un elev încearcă să își facă partenerul întins pe podea să se ridice în picioare cu energia vocii sau a instrumentului său etc.

Care curs credeți că este mai interesant pentru participanți? 

Am observat 2 aspecte care îi atrag foarte mult pe participanți și îi fac să dorească să se implice. Descoperirea și explorarea mișcării corporale, posibilitatea de a se exprima cu propriul corp. Există o infinitate de posibilități …

Descoperirea și explorarea muzicii ca limbaj viu. Partitura nu este necesară pentru a se exprima. Suntem pur și simplu în căutarea mișcării muzicale într-o viață artistică.

Care sunt rezultatele pe care ați dori să le obțineți în cadrul acestor seminarii?

Că totul este muzică. Îmi plac acele momente din timpul cursului când, cu câteva elemente, studentul face o invenție care îl surprinde pe el și pe colegii săi. Acestea sunt momente de har, daruri din cer, care dau multă energie. 

Ceea ce mă frapează, de multe ori, este atunci când dau o instrucțiune, iar oamenii, înainte încă de a se face tăcere, încep să cânte. Iar eu le spun că acest lucru nu este posibil, trebuie să ascult mai întâi liniștea care se instalează și să mă joc cu această tăcere. Astfel sunetul devine mult mai bun. Și pentru mine asta este muzica: dacă dintr-o dată nu mai cânți note, ci faci muzică, ceea ce face o mare diferență. Poți mișca oamenii mult mai mult. De multe ori mă surprinde, atunci când îmi împing mai departe exercițiul cu studenții, la un moment dat se face o mare liniște, pentru că, la sfârșit, persoana a realizat că a mers mai departe și a descoperit noi posibilități în sine. Iar aceste momente sunt pentru mine ca niște cadouri de sus, atunci când persoana este capabilă nu doar să cânte notele corecte, ci să facă ceva artistic, adică unu plus unu nu este egal cu doi, ci cu cel puțin patru sau cinci. Acest lucru este valabil pentru toată lumea, fie că sunt muzicieni sau terapeuți sau cadre didactice… Pentru că, dintr-o dată, poți transforma ceva într-o calitate care transformă ființa umană.

În acest program, prin aceste cursuri, vreau să le deschid uși, să le ofer instrumente pentru a încerca noi direcții în practica lor profesională. 

În timpul w-e, există momente de schimb: „am făcut asta, nu a mers bine”, „după acest exercițiu, cum pot să continui? » etc Avem toate aceste întrebări și căutăm soluții împreună.

Mi se pare grozav că vin cu întrebări și că încercăm să vedem împreună ce putem face. De multe ori îi întreb: „Deci, cum a fost? Ați avut experiențe? Poți să-mi dai un feedback? Este, de asemenea, un dialog pe care îl dezvoltăm foarte mult.

Pedagogia lui Dalcroze se bazează pe trei piloni: ritmică, solfegiu și improvizație muzicală. Care este importanța lor în predarea metodei? Este unul mai important decât ceilalți doi, de exemplu, sau toți trei sunt la fel de importanți?

Unul îl ajută pe celălalt și viceversa. Geniul lui Dalcroze este că a avut intuiția de a folosi mișcarea corpului pentru învățarea muzicii, iar neuroștiința confirmă astăzi această ipoteză. Trebuie să facem din muzică un limbaj viu: să putem cânta, să ne exprimăm în muzică fără partituri, improvizând, așa cum facem în fiecare zi în limba noastră maternă.

În predarea mea, caut să mă bazez pe cele două elemente esențiale ale pedagogiei lui Dalcroze. Primul este utilizarea mișcării corpului pentru învățarea muzicii. Acest lucru este foarte important, pentru că poți crea mai multe căi posibile între muzică și mișcare, iar acest lucru este un mare avantaj. Când corpul tău a asimilat toate noțiunile muzicale, are o gamă mult mai largă de exprimare. 

Celălalt pilon foarte important al pedagogiei lui Dalcroze este improvizația muzicală. Pentru ca muzica să devină din nou un limbaj viu… În momentul în care improvizăm, vorbim, este un limbaj viu și pentru a mă exprima, nu sunt obligat să am o partitură sau o carte cu poezii etc. Mă aflu în situația de a mă exprima. Îmi place foarte mult să mă pot exprima în muzică. 

Restul vine de la sine… De exemplu, pentru solfegiu, pot folosi și mișcarea corpului dacă este necesar, dar poate într-un mod diferit de felul în care o aplic în ritmică. 

Cum a fost primită această metodă de către participanți? Facem referire în special la anul trecut, când ați susținut mai multe seminarii.

Ceea ce mi se pare foarte emoționant este faptul că acești oameni sunt din ce în ce mai implicați în ceea ce fac, în mișcarea corpului, și nu doar din vârful degetelor, ci cu toată ființa. Și când se mișcă, mișcările lor devin muzicale, din ce în ce mai des… Unii sunt mai rapizi decât alții, dar este foarte emoționant să le vezi evoluția, cum se investesc pe deplin, se întreabă, caută, își locuiesc mișcările și muzica pe care o fac sau o aud din ce în ce mai mult, sunt însetați de aceste lucruri noi.

Este recompensator pentru profesori și ne face să ne dorim să continuăm acest program în România.

Programul Certificatul Dalcroze în România a fost lansat în 2021, ca un un program unic, deschis în premieră în România în urma parteneriatului dintre Institutul Jaques-Dalcroze Geneva și Asociația Cultură prin Muzică. 

Metoda elvețiană Dalcroze, cu o istorie de peste 150 de ani, este o metodă muzicală de renume mondial, practicată cu aplicații în diverse domenii – educație, social-cultural, medical. În Elveția este utilizată și aplicată în școlile primare, în lucrul cu persoane vulnerabile (vârstnici, copii mici, persoane cu sănătate fragilă, persoane cu dificultăți de integrare, învățare, concentrare etc), ca terapie în diferite afecțiuni (terapii recuperatorii, boli degenerative, tratament post-traumatic etc).

Programul Certificatul Dalcroze în România este o oportunitate unică pentru profesioniștii din România să acceseze o formare continuă de calitate, cu un program elvețian, într-un domeniu de foarte mare interes, să-și îmbogățească și să-și diversifice aria de acțiune și metodele de lucru în cadrul propriei profesii. Conținutul programului (structura, materiile principale, numărul de ore) și profesorii specialiști din cadrul lui sunt desemnați de Institutul Jaques – Dalcroze Geneva, aceștia fiind formatori de talie internațională, care au Diplôme supérieur Jaques-Dalcroze.

O nouă etapă a programului se lansează în vara acestui an, cu prilejul Cursului Intensiv de vară, organizat în perioada 25-29 iulie, la Brașov. Ulterior, programul intensiv va continua în București, însumând un număr de 215 ore împărţite în cursuri de weekend, un stagiu de observare şi cursuri de vară. 

Numărul de participanți este limitat la 25, care pot obține, la finalul programului Certificatul Dalcroze în România – diploma recunoscută de Institutul Jaques-Dalcroze din Geneva.